De-o fi cumva sa fim vreodata
  Loviti de sus de-o soarta strîmba
  Mai bine muti o viata toata
  Decîî Lipsiti de-a noastra limba
  
  De-o alta nu-mai soptiti întruma
  Nu mi-o strigati pe sub fereastra
  Parearea mea nu se mai schimba
  Eu nu ma las de limba noastra
  
  Cît timp în lumea zgomotoasa
  Va fi suflare omeneasca,
  De-a purui sînta si frumoasa
  A noastra limba sa traiasca
  
  Sortita-n veci de-a nu apune
  Cu-a sa rostire-nalt maisatra,
  Mereu sub soare sa rasune
  Ca o cîntare limba noastra
  
  Deci vrerea mea sub zarea-albastra
  S-o stie lifta cea pagîna-
  Eu nu ma las de limba noastra,
  De limba noastra cea româna